Viața e nedreaptă, ar spune cei năpăstuiți dar nu o fac. O fac în schimb cei care, nu se simt îndestulați. Meciul de mâine? Stau între craioviști și azi dimineață la micul dejun, ora 8 30 pentru curioși, am luat pulsul. Nu au încredere în echipă deși au transferat ceva nume. Dar numele nu este îndeajuns. O să rog, trebuia să o fac mai devreme, ca puritanii să se oprească din citit aici și să reia la ultimul paragraf.
Oltenii sunt dezamăgiți de jocul echipei și de râsul ăla de antrenor care, din păcate pentru el nu are și nu inspiră personalitate mai mult decât ar face-o un secund. Nu au așteptări și nici nu cunosc echipa sau degringolada de la noi. Se așteaptă la o țurcă beată, nu la un meci de fotbal și pruni sunt și la ei în bătătură. Papură e tot atât de iubit la ei pe cât de apreciată e Papua Noua Guinee la fel cum dragostea noastră pentru Neagoe se simte cel mai bine la bustul gol în nord, prin Groenlanda.
Apele sunt tulburi în ambele echipe și evident, mai neclare și neliniștite la noi. În fond, la ei mai mișcă și va mai mișca câte o plombă ici și colo. La noi, același ciment expirat îndoit cu praf și nisip de litieră dar ambalat an de an, într-o nouă aventură. Tricourile noastre arată la fel de ieftin pe cum arată poziția noastră în clasament, motiv pentru care eu, nu voi achiziționa vreun echipament anul acesta. Dar parcă nici asta nu mai contează, ar zice cei puțini și cumpătați. Adevărul e că umerașele alea mobile de iau mii de euro lunar, nici că ar merita mai mult. Fotbal nu te învață tricoul și dacă până acum nu ai învățat, nici că vei mai învăța.
La meci se adună un cârd de ADPD-iști. Luați individual, vin să vadă meciul și să ia lumină și aminte la vorbele pline de aroganță și venin ale unei glorii căreia ar trebui să îl invite cineva la un interviu și să îl determine să vorbească că doar se pretinde bărbat, nu să amenințe patronul cum că el știe. Acea glorie are mulți MORȚI în dulap și din păcate perversa de pe centura stelară a impresariatului, mascat dealtfel, de calitatea juridică dobândită prin urmarea unei facultăți, are dreptate. Gloria vrea adulație, e inteligentă pentru că a prins lume bună dar caracterul s-a văzut încă odată în decurs de 2 săptămâni. Prima oară, jucători lăudați apoi, batjocoriți. Oricum, orice, oricând Coane'Luș are dreptate și noi rămânem irefutabil, niște profani. Gloata ADPD are vise umede, vise care costă mult mai mult decât percepe sau pricepe un anume vârf de lance al lor, si ca avel vârf sunt mulți și multe. Spre exemplu, ei gândesc că la 10.000 adunați lunar, conduc clubul. Nu au idee despre câți oameni sunt angrenați în staff-ul primei echipe și în principal sunt oameni simpli dar buni executanți. Pe spatele lor și a altora ca ei, șarlatanii o duc bine.
Revenind la meci, da, defapt vorbim despre i țurcă, comparată cu fotbalul de afară. E și greu dar cu siguranță vor întrema echipele, parteneriatele lor cu diverse case de pariuri. Aici câștigă aproape toți și pierd suporterii și fotbalul. Și asta se vede cel mai bine în galopul șchiop al echipelor românești prin Europa. Eugen pare și la conferința de presă de azi la fel de pierdut și intimidat ca la cea de după meci. Chiar îmi pun problema să nu cumva să îi fie familia luată ostatică și el, astfel, să fie antrenorul nostru constrâns de pierderea ce îl paște. Gargara președintelui e din ce în ce mai ieftină motiv pentru care îl rugăm să ia mai ușor cu pianul pe scări că ne-am săturat de cântecul de lebădă al lui Ionică-vinde-și-nimică. Adică ne este destul de greață de ceea ce se întâmplă și așa și nu e nevoie să vină el să pună paie pe foc.
De vorbe ne e plin podul, iar acțiunea din teren o dau doar niște oameni din brigăzi, exasperați și inconștient de nepăsători în materie de consecințele organizatorice sau chiar legislative. Zadarnic și mai rău își fac implorând lumea la stadion când nivelul de fotbal oferit rivalizează cu un meci amical la juniori.
Pe antrenor până și vorbele stau ca hainele: nepotrivit, din alt film, timorate de raritatea aerului la a cărui altitudine ar trebui să ridice clubul. Curajul și determinarea nu par a face parte din arsenalul lui Eugen. Pare în continuare omul care și-a pierdut busola, harta, cărarea în deșert sau școlarul care aburește profesoara doar-doar (mai) ia un 5. Sunt dezamăgit de răutatea oamenilor care din prăzar nu-l scot. Sunteți nedrepți, sigur din meniul lui nu lipsește ștevia, loboda și urzicile. Dincolo de miștocăreală originea nu contează. Contează că e prea mic de o haină mare dar găurită de un Salvatore ca Ionică-vinde-și-nimică.
Pentru pragmatici e rost de pus bani la pariuri, pentru fanatici și masochiști e rost de privit încă o oră juma' de neputință colectivă.
DE AICI, încolo puritanii de serviciu, pot relua lectura și se pot alătura categoriei de masochiști care vor irosi încă o oră juma' din viața lor, pe o iubire care doare și umilește prin lipsa sau neputința care guvernează faptele ei la firul ierbii. Personal, sper să nu mai văd improvizații cu tineri pe posturi unde nu dau randament nici pentru rămânerea în liga secundă.
Altfel, sper să li se fi dat lopeți săptămâna asta jucătorilor pentru a îi deprinde cu săpatul de tranșee, sau măcar de-o grădină bio. Îngrășământul le va fi furnizat gratuit dacă deznodământul va fi identic sau asemănător cu cel de la Ovidiu.
Zvonurile că e o sabie deasupra lui Eugen par adevărate pentru că nu au fost negate de reprezentanți ai conducerii. Varianta pe care o propun la acest circ înțesat de curtezani ai ipocriziei este cea a marelui antrenor de juniori, Ionuț Chirilă. De ce? Merită și patosul lui o șansă și un nebun între nesimțiți, chiar poate face ceva notabil.