Am pierdut la Mioveni, în minutul 90+1, cu o echipă care nu mai câștigase un meci din 9 august.
Veneam ca lideri, neînvinși de 13 etape, cu zece victorii și trei egaluri adunate cap la cap. Argeșul era pe dos, zece meciuri fără victorie, șapte înfrângeri și cel mai slab atac din campionat. Pe hârtie, trei puncte de luat și o închidere de tur ca la carte. Pe teren, o seară pe care o să ne-o tot aducem aminte, și nu de bine.
O repriză în care n-am fost noi
Nuno Campos a mers pe echipa obișnuită: Bellaarouch – Irimia, Pascual, Stoinov, Opruț – Armstrong, Soro, Verreth, Pinto – Zandbergen, Cîrjan. Și am început cum trebuia, Soro a avut o ocazie imensă încă din primele minute. Ne-am zis că vine golul, că e doar o chestiune de timp.
N-a venit. După ocazia aia, am dispărut din meci. Am avut mingea, dar n-am știut ce să facem cu ea. La pauză, statistica era rușinoasă, zero șuturi pe spațiul porții pentru liderul campionatului. Argeșul, echipa care marcase doar opt goluri tot sezonul, conducea chiar și la cornere, 5-3.
Și tocmai dintr-un corner a venit... În minutul 38, Oancea a centrat, iar Sierra a pus capul nederanjat de nimeni, ca la antrenament. Marcaj inexistent în propriul careu, la fază fixă, cu o echipă care abia găsea poarta. 1-0 pentru ei și vine pauza.
Am revenit, dar n-am știut să terminăm
Repriza a doua a fost alt film, trebuie să recunoaștem. Am apăsat, am urcat, i-am închis în careu. Egalarea a venit în minutul 62, chiar dacă nu dintr-o execuție de colecție. Zandbergen a centrat, iar kosovarul Sadriu și-a trimis mingea în propria poartă. VAR-ul a confirmat, 1-1, și pe moment părea că lucrurile intră pe făgașul normal.
După egal a venit perioada în care meciul trebuia închis. Karamoko, intrat pe parcurs, a avut trei momente în care putea să ne ducă în față: bara în minutul 66, apoi ratări mari în 77 și 80, ultima singur cu portarul. Armstrong a încercat de la distanță, Zandbergen a mai avut una în minutul 85. Toate pe lângă, toate în bară, toate în mâinile portarului.
Cine urmărește fotbal de mai mult de doi ani știe: ocaziile se răzbună.
Minutul 90+1
Și uite-așa, în primul minut de prelungire, a venit faza care o să ruleze toată săptămâna pe toate canalele. Stoinov a greșit grav, Mendy a scăpat singur spre poartă și l-a învins pe Bellaarouch cu un șut plasat. Primul gol al senegalezului pentru Argeș. Ce moment și-a ales.
N-o să-l crucificăm pe Stoinov. A fost unul dintre stâlpii acestei serii, iar o gafă nu șterge un tur întreg. E de apreciat că, la final, colegii au venit la el și că galeria l-a încurajat în loc să-l fluiere. Așa se face, oameni buni, Dinamo nu-și lasă băieții singuri când greșesc.
Dar să nu ne mințim nici pe noi, punctul ăla l-am pierdut mult mai devreme, în prima repriză și în ratările din ultimul sfert de oră. Gafa doar a pus ștampila.
Note subiective, de suporter:
|
Jucător |
Notă |
De ce |
|
Verreth |
7,5 |
Cel mai bun de-al nostru, a ținut jocul în mână |
|
Zandbergen |
6,5 |
Centrarea de la egalare și o ocazie bună în final |
|
Soro |
5,5 |
Ocazia uriașă de la început, apoi s-a stins odată cu echipa |
|
Armstrong |
6 |
A încercat, dar nu a avut ziua în care decide meciuri |
|
Karamoko |
5 |
Bara și două ratări mari; cu un gol din trei, vorbeam altfel azi |
|
Stoinov |
4,5 |
O gafă care a costat un punct, după un tur în care a fost sigur |
|
Bellaarouch |
5 |
Fără mare vină la goluri, dar nici n-a scos ceva în plus |
|
Nuno Campos |
5,5 |
A corectat echipa la pauză, dar prima repriză e tot a lui |
Campos a spus după meci că rezultatul e nedrept și că ei au jucat cum au vrut o repriză întreagă. Ambele adevărate. Doar că a doua parte a frazei explică perfect de ce prima nu contează.
Lecția de la Mioveni
E abia a doua înfrângere a sezonului, prima de la etapa inaugurală încoace. Încheiem turul pe primul loc, dar s-ar putea să nu-l mai ținem mult dacă Craiova nu greșește, ne trece în față. Un tur excelent se încheie cu un gust amar, exact când toată lumea începuse să vorbească despre noi ca despre favoriți.
Cornel Dinu a pus degetul pe rană: „Au făcut două gafe și așa se pierd marile parcursuri.” Când o echipă vine după o serie ca a noastră, nu o bate adversarul, se bate singură.
Poate că e mai bine că s-a întâmplat acum, în etapa 15, și nu în play-off. Seria de 13 meciuri a fost frumoasă, dar o echipă de campioană nu pleacă din Mioveni cu mâna goală pentru că a dormit 45 de minute și a ratat trei ocazii clare. Avem iarna să tragem concluziile. De la băieți vrem ca a doua repriză de la Mioveni să fie regula, nu reacția după o palmă.
Hai Dinamo!