Site-ul Suporterilor Dinamovisti

     Deceniile au trecut, însă fotbalul românesc a rămas la cheremul aceluiași tip de indivizi îndoielnici, parșivi, care au probleme cu legea, bunul-simț și limba română. Noua cohortă de finanțatori nu este cu nimic peste cea a Cooperativei sau a scandalagiilor din anii 2000, doar că unii dintre ei au învățat să fie ceva mai discreți; moravurile, amatorismul și devalizarea financiară și reputațională a cluburilor au rămas aceleași.

Acesta este un text de revoltă, conceput în urma observării în detaliu a gestiunii apocaliptice perpetrate de Nicolescu, Mihailescu și Bendeac la Dinamo, fapte girate de acționarul principal, Renovatio, o companie care ar fi băgat în club o sumă de opt cifre, dar care nu reacționează în fața mediocrității permanente din organigrama clubului.

Dinamo a fost, de mai multe ori, la o distanță minimă de a face performanță, lucru care probabil s-ar fi realizat prin investiții puțin mai mari în momente-cheie, lucru care însă nu s-a întâmplat niciodată. Acum, Dinamo a distrus tot ce construise în ultimii trei ani: echipa a fost slăbită, a fost implementat un sistem tactic haotic, iar majoritatea jucătorilor buni din compartimentul ofensiv nu mai evoluează pe posturile lor. Harababura este atât de mare, încât Dinamo, pretendentă la podium, a afișat poate cel mai vulnerabil joc dintre toate echipele care au evoluat în prima etapă, concurând la acest capitol doar cu Miercurea Ciuc.

Am meditat puțin, am analizat fiecare club în parte și am ajuns la concluzia că peste tot este cam la fel: prostia și corupția domnesc în continuare pe meleagurile mioritice. Vom avea un mic spațiu dedicat fiecăruia, măcar să râdem și noi de ei, dacă ei își bat joc de sentimentele noastre.

Dinamo

Clubul nostru, chiar dacă unii dintre voi nu m-ați luat în serios, a fost salvat de băieții cu ochi albaștri din MAI. Eugen Voicu nu a apărut brusc, când echipa era în buza falimentului și la mijlocul clasamentului în Liga a II-a, pentru a face niște investiții minime timp de aproximativ un an și jumătate, după care să se evapore, dispărând din lumina reflectoarelor.

Din păcate, România este în continuare o oligarhie a oamenilor apropiați de putere: faci afaceri cu statul, dai tunuri, ești protejat politic pe durata acestor activități, dar returnezi favorul finanțând structurile care susțin acest statu quo.

Cum Dinamo are acum un președinte la CS interesat de performanță, pus acolo de niște persoane cu grade mai grele și care au o fărâmă de ambiție, fotbalul nu putea fi ignorat dintr-o listă de priorități, fiind cel mai important sport. CS Dinamo a fondat astfel un club de fotbal strict pentru a avea un obiect de activitate care să justifice construirea unui nou stadion, nu pentru a concura împotriva echipei din prima ligă, așa cum s-a întâmplat la CSA. Doar că îți trebuie în continuare o echipă în prima ligă, una care să nu fie artificială, iar cum Dinamo, cea din prima ligă, era într-o mare ananghie, s-a intervenit pentru a stabiliza situația.

Nu am, din păcate, informații cu ce s-a întâmplat după plecarea lui Eugen Voicu, dar clubul pare că a intrat pe mâna celui mai aprig dușman al său, sau pare că am revenit la era Negoiță, gestiunea fiind izbitor de asemănătoare:

• Echipa este aproape de performanță, dar niciodată nu forțează pentru a completa lipsurile evidente din lot.
• Se aduc jucători extrem de îndoielnici, necunoscuți, cu mari probleme de sănătate, și se insistă obsesiv cu alții care nu au niciun strop de valoare.
• Se face mare vâlvă cu tinerii, dar niciunul nu face saltul valoric semnificativ de care ai nevoie pentru a ajunge în Vest sau măcar la naționala mare a României.
• Oamenii care performează sunt îndepărtați.
• Jucătorii buni pleacă liberi.
• Imaginea clubului este terfelită (am ajuns să cred că se întâmplă din rea-intenție; efectiv, nu au cum să nu știe că avem 13 Cupe). Link
• Stema clubului, nu mai dezvolt.

De ce la Dinamo nu este nimeni angajat pe criterii de competență? Cum este posibil să investești 17 milioane de euro și să lași banii pe mâna unor debutanți și voluntari? Cum este posibil să nu faci gesturi care să apropie suporterul de club, cum ar fi angajarea unor foste glorii, pentru a crește emulația și veniturile? De ce fiecare idee nouă, design vizual sau campanie de marketing este o oroare care ne zgârie retina? De ce nu se forțează câștigarea trofeelor, știind că doar prin performanțe în cupele europene clubul poate deveni rentabil? De ce un simplu suporter ca mine vede cu ochiul liber toate aceste gafe, iar cei din conducere nu? De ce președintele clubului are mereu declarații ostile la adresa suporterilor? Există vreo cameră ascunsă pe undeva și râd de noi marțienii din multivers sau suntem parte a vreunui experiment social?

Întreaga organigramă sportivă a clubului merită să primească două perechi de palme și să fie înscrisă din septembrie la grupa pregătitoare. Singurul dubiu pe care îl mai am este dacă ei chiar sunt atât de proști sau fac intenționat lucrurile acestea.

CFR Cluj

O să pun două informații care explică foarte bine situația lor de balamuc. Nu cred că este nevoie de explicații suplimentare.

Link

Video

Acum două luni, Varga a afirmat public, într-o intervenție telefonică la Fanatik, că a avut două discuții privind vânzarea clubului. Niște olandezi au oferit între 20 și 25 de milioane de euro, sumă care a fost refuzată. Apoi, niște elvețieni ar fi fost în discuții pentru a cumpăra, cu 40 de milioane de euro, 39% din acțiunile clubului.

În orice țară, moderatorul ar fi întrerupt emisiunea și ar fi sunat la poliție, fie pentru ca invitatul să fie arestat pentru terorism informativ, fie pentru ca acesta să fie internat într-un centru de specialitate care să trateze persoanele cu probleme mintale.

CFR Cluj, două luni mai târziu, cerea bani suporterilor pentru a putea face deplasarea în Armenia din cupele europene. Jucătorii pleacă liberi, iar Damjan Djokovic, fotbalist investigat pentru trucarea de meciuri și pariuri ilegale, mijlocaș central de meserie, este folosit pe postul de fundaș central în prima etapă. Desigur, jucătorii sunt neplătiți de luni de zile, iar la CFR abia dacă mai au după ce să bea apă, clubul fiind amenințat cu interzicerea transferurilor, excluderea din cupele europene și o nouă insolvență.

Atenție mare, toate aceste lucruri, sau marea lor majoritate, erau de notorietate și arhicunoscute în spațiul public. Cineva precum Horia Ivanovici nu avea cum să nu le cunoască și, totuși, îi dă apă la moară nebunului și nu chestionează în niciun moment aberațiile pe care acesta le debitează. Nimeni de la nicio publicație sportivă din România nu a preluat acest interviu pentru a-l chestiona pe Varga, nimeni nu a ridicat niciun semn de întrebare, colectivul jurnalistic românesc înghițind aceste găluști fără nicio urmă de spirit critic.

fcsb

Pe cioban îl știm, nu are nevoie de prezentare. Nu o să mă axez pe comportamentul lui grobian, ci doar pe anumite chestiuni de logică elementară.

Clubul tău încasează 16 milioane de euro de la UEFA după un parcurs bun, vrei să joci în grupele Ligii Campionilor, unde premiile pot ajunge la 40-50 de milioane de euro, dar tu, cu o asemenea miză și cu un capital foarte important la dispoziție, îi aduci pe Alibec, Graovac și Politic, după care te bat Inter Club d’Escaldes din Andorra și Shkendija din Macedonia (în dublă manșă, în cazul lor).

Vara următoare nu te potolești: pleacă de la echipă 11 jucători, mulți dintre ei pe sume mărișoare și fiind oameni-cheie. Tu joci tururi preliminare, ai un lot îmbătrânit, cu mulți jucători care au clacat lamentabil sezonul trecut, și aduci doar 3-4 jucători: doi jucători din Liga a III-a franceză, în vârstă de 25 și 27 de ani, un tânăr, Luca Stancu, de la o echipă retrogradată, și pe Gnahoré, lăsat liber de Dinamo după un sezon cu randament descendent.

Nu faci nicio reformă a lotului, rămâi cu mulți jucători problematici, dar pretinzi că vrei să câștigi campionatul împotriva unei Craiove care are un lot mult mai puternic și care te-a făcut muci anul trecut, pe lângă faptul că pretinzi să joci din trei în trei zile, fiind interesat și de cupele europene. Toate acestea după primul tău sezon în play-out din istorie, cel mai slab campionat de când păstorești echipa.

Nebunia se manifestă în multe forme, niciuna nu trece neobservată, doar că în România nu te trage nimeni de mânecă pentru a te trezi la realitate.

rapid

Unii dintre voi probabil au auzit de Cristian Rizea. Omul a lucrat în Ministerul Sportului, a fost deputat, are relații puternice în politică și, de ceva vreme, a început să atace furibund „personalități” din înaltele sfere economice și politice din România. De exemplu, a spus despre Pescobar că este o fraudă când acesta era pe cai mari, iar acum se pare că toate afacerile sale sunt falimentare și că omul este un țepar. Rizea a spus multe despre mulți, inclusiv despre cioban, iar cel mai interesant lucru este că are în continuare microfonul deschis, adică nu i-a băgat nimeni pumnul în gură, nu a pierdut procese la tribunal pentru calomnie, ba chiar și-a făcut o televiziune online ca să-i înjure și mai tare pe toți.

Dar parcă secțiunea era despre rapid…

Este, să nu ne grăbim. Eu nu știu dacă acest Rizea spune mereu adevărul, probabil că nu o face. Este posibil să fie un nou Dan Diaconescu sau Horia Ivanovici, dar omul are niște informații foarte specifice care nu au fost dezmințite:

• Dan Șucu a cumpărat Genoa cu bani negri.
• Dan Șucu are contracte cu statul, prin Mobexpert, pentru mobilier la suprapreț pentru școli și instituții publice.
• Rapid, printre alte cluburi care fac la fel, a participat la meciuri aranjate în ultimii ani.
• Suporterii au acuzat jucătorii de blat de mai multe ori.

Despre ultima afirmație, eu vă pot spune că cineva angajat la Dinamo ne-a confirmat că 100% au fost două blaturi la echipe de play-out în februarie-martie. Nu e caterincă.

Link

Din punct de vedere sportiv, la rapid s-au petrecut minunății similare cu cele de la Dinamo: și-au pus suporterii în cap de multe ori prin decizii ciudate, au stagnat din punct de vedere sportiv, cu patru play-off-uri consecutive fără nicio calificare în cupele europene, au vândut jucători-cheie fără să aducă înlocuitori, au făcut experimente halucinante, precum Mutu sau Lennon, au transferat toate gloabele libere de contract de la fcsb și CFR, iar lista poate continua.

Dan Șucu, la fel ca Renovatio, a pompat și el zeci de milioane în club, este pe pierdere, dar nu a angajat cine știe ce mari profesioniști care să-i gestioneze jucăria, oamenii de fotbal precum Viorel Moldovan având mai degrabă un rol decorativ, motiv pentru care acesta a și plecat. Nu știu dacă este simplă prostie sau dacă mai este și altceva la mijloc, dar randamentul acestui club și tot ce se întâmplă în jurul său și al patronului său sunt chestiuni extrem de dubioase.

Botoșani

De această dată vom discuta strict despre aspecte psihologice, nu despre sport.

Link

Omenirea să mulțumească divinității că Valeriu Iftime nu s-a născut în Germania pe la 1900, că psihopatul ăsta ajungea cel mai aprig ofițer al Wehrmachtului. Declarația aceasta denotă două lucruri care mi se par extrem de importante de scos în evidență:

• Lipsa de self-awareness. Îmi cer scuze, dar termenul acesta nu are o traducere în limba română care să mă convingă pe deplin. Omul pur și simplu nu știe pe ce lume se află și nu este conștient de enormitățile pe care le spune. Fie este prost bâtă, fie știe că nu are ce să pățească și pur și simplu este sincer, dar nu-l suspectez pe moldovean de un asemenea nivel de inteligență; cred că este doar prost și atât.
• Lipsa de scrupule. Friedrich Hayek scria despre cum, în majoritatea funcțiilor de conducere, ajung cei mai meschini, mai șireți și mai lipsiți de scrupule oameni, pentru că ei sunt dispuși să folosească instrumente suplimentare, imorale, pentru a ajunge în acele funcții, lucru care le generează un avantaj: un repertoriu mai amplu de mișcări care le mărește șansele de a-și atinge scopul.

Mentalitatea lui Iftime este întruchiparea a tot ceea ce este mai rău în natura umană. Important este doar scopul, funcția, banul, puterea; dacă este nevoie să devii o curvă pentru a ajunge la ele, o faci. Principiile morale sunt un impediment, omul se pliază pe nevoile momentului, pe ceea ce cere sistemul, pe ceea ce îl face util, chiar dacă devine util pentru perpetrarea răului în favoarea unui tiran.

Acest om, cu această mentalitate, este politician activ în România; faptul că păstorește și un club de fotbal este deja irelevant.

FC Argeș

César Luis Menotti, selecționerul care a adus primul titlu mondial Argentinei, cel din 1978, spunea la un moment dat despre portarul paraguayan Chilavert, fotbalist emblematic al anilor ’90, următoarele: „Pe Chilavert ar trebui să-l ducem la școli și la facultăți, ca să înțeleagă tinerii mai bine cum era omul acum 40.000 de ani.”

Avem și noi un portar, actualmente președinte de club, căruia i se poate aplica același principiu. Mă refer, desigur, la Dani Coman și la scandalul provocat de acest primitiv după greșeala de arbitraj a lui Radu Petrescu. Maimuțoiul care nu zbiară cât îl țin plămânii nu primește pomană. FC Argeș nu a mai fost niciodată dezavantajată de arbitri în restul sezonului; ba chiar a fost ajutată în meciul cu Farul, în penultima etapă a sezonului regulat, când Tudose a fost iertat în mod grosolan de un cartonaș roșu în prima repriză.

Nici nu știu ce este mai grav, scandalul în sine sau efectul extrem de benefic obținut prin acesta. Tind să cred că, datorită principiului „monkey see, monkey do”, vom mai vedea astfel de manifestări. Prost să fii să nu faci la fel, dacă nu există consecințe negative, ci doar recompense.

Farul

Hagi, un om ale cărui capacități intelectuale au fost mereu chestionate, a câștigat două campionate cu această echipă, dar a avut și multe sezoane mizerabile, iar niciun jucător crescut de academia lui nu a ajuns mare (îi excludem pe copiii foștilor fotbaliști, aceștia pornind cu un avantaj evident).

Hagi a plecat de la club, iar conducerea a fost preluată de Ciprian Marica și Gică Popescu. Doar trei luni le-au luat celor doi să ducă echipa pe marginea prăpastiei. Angajarea lui Stoican și seria de rezultate negative care a urmat era să-i ducă în Liga a II-a, Farul nefiind capabilă să învingă Chindia la baraj decât la loviturile de departajare, cu toate că târgoviștenii terminaseră pe locul 6 în liga secundă, fără să câștige vreun meci în play-off-ul de promovare.

Stau și mă întreb: oamenii ăștia au jucat ani de zile în marile campionate, au anumite relații și dispun de resurse financiare. Oare cât de greu este să te asociezi cu personal calificat din Vest care să te ajute să dezvolți clubul? Prea greu pentru ei, aparent. Probabil stă Sabău șase luni, apoi se plictisesc de el și vine Grozavu, Mutu sau, eventual, mai primește Flavius o șansă, că este băiat simpatic.

Până atunci, presupusa cea mai bună academie din țară a început să transfere străini oarecare, liberi de contract, folosește un singur jucător U21, dar are vreo patru titulari de peste 34 de ani. Singurul lucru pe care îl văd la acest club este o cârpeală low-cost, fără orizont, o perspectivă dezolantă având în vedere cine se află la conducere. Oamenii însă sunt nemulțumiți că nu vin marile companii să arunce în ei cu zeci de milioane de euro, deoarece atunci ar face prăpăd… la nivel de pierderi, dar prăpăd până la urmă.

Minoritarii maghiari

Cluburile departamentale ale fostului guvern maghiar, Ciuc și Sepsi, echipe care niciodată nu ar fi trebuit să primească drept de joc în prima ligă din cauza metodei lor principale de finanțare, au ajuns într-o mare belea odată cu venirea la putere, în țara vecină, a cuiva care nu le mai dă bani sau, cel puțin, nu atât de mulți.

Nu contează că oamenii au stadion nou și că au o comunitate pe care ar putea să o atragă spre fotbal, deoarece reprezintă o identitate destul de puternică. Nu contează nici că au baze de antrenament noi și performante; fără banii de la buget, ei nu există. Sunt incapabili să țină clubul pe linia de plutire crescând jucători, obținând rezultate și bazându-se pe propria comunitate.

Dați-le bani, că altfel nu sunt în stare de nimic.

Și chiar nu exagerez. Reprezentanții ambelor cluburi s-au plâns recent de marile probleme economice pe care le traversează. Întrebarea care se pune este: de ce niciun club din România nu poate să-și desfășoare activitatea fără pierderi, producând jucători și obținând rezultate? Nu suntem nici pe departe cei mai săraci din Europa. Ba chiar, din toate țările vecine apar jucători care ajung tot mai sus, mai puțin din a noastră.

Petrolul

Dai faliment de mai multe ori, te chinui să ajungi iar în prima ligă, cheltuiești mai mult decât îți permiți, ajungi din nou într-o situație financiară extrem de precară, apoi o iei de la început.

Iresponsabilitatea cu care sunt gestionate cluburile de tradiție nu va înceta să mă uimească. Parcă trăim într-un film prost în care, de fiecare dată, aceeași incompetenți repetă aceleași greșeli, iar noi, suporterii, suntem legați de calorifer, dar obligați să privim devalizarea sistematică și exhaustivă a tot ceea ce a mai rămas de jupuit din așa-zisele cluburi de fotbal.

Faptul că toate cluburile sunt conduse prost mai aduce o consecință nedorită: mediocritatea nu este sancționată. Într-un campionat în care toată lumea este bine condusă, cu bani mai mulți sau mai puțini, nu contează, dacă tu comiți o înlănțuire de greșeli manageriale, inevitabil vei retrograda. În România, nu. La noi mereu va exista un prost mai prost decât tine și tu o să scapi printre urechile acului. Sau, dacă nu, bagi o insolvență, țepuiești niște oameni, mai ceri niște bani de la bugetul local, faci niște promisiuni faraonice ca să creezi puțină emulație, cât să pună botul lumea măcar pentru început… și o rostogolim mai departe. Vedem ce găsim de mâncare și mâine, pentru că perspectivele cluburilor din campionatul nostru nu sunt altele decât supraviețuirea pe termen foarte scurt.

Concluzii de final

În primul rând, presa este un dușman al fotbalului românesc. La noi, nimeni nu este niciodată tras la răspundere mediatic. Jurnaliștii constată șocați dezastrele doar după ce se produc, tratează subiectele superficial, nu au orizonturi mai bune, nu investighează cum fac alții, care performează peste noi în condiții similare, ci doar promovează la infinit aceeași mână de oameni certați cu legea și cu școala, în ideea că, dacă faci circ, faci și audiență, deci îți umpli mațul și luna asta, după care vedem ce va fi.

În al doilea rând, lipsa de capital uman calificat la cluburile din România este monstruoasă. În afară de Craiova (care a avut bubele ei în trecut, dar a făcut un salt valoric datorită investițiilor) și U Cluj, singurul club din campionat care este condus cât de cât profesionist, nimeni nu are oameni care să implementeze o strategie cât de cât coerentă și care să nu se prăbușească precum un castel de cărți la prima adiere de analiză serioasă a gestiunii practicate.

În al treilea rând, lipsa de finanțare este foarte mare. Suporterii nu au încredere în conducători, sponsorii sunt puțini, oamenii cu bani nu se bagă sau fac tot felul de lucruri dubioase, astfel că există o secetă a capitalului care ar putea dezvolta mediul fotbalistic. Adevărul trebuie spus: multe cluburi care au avut bani pe mână i-au cheltuit aberant, iar multe cluburi care au făcut bani din cupele europene au fost falimentate pentru ca patronii să fugă cu acei bani. Când am avut bani, ne-am bătut joc de ei și de oameni; acum nimeni nu mai are încredere să ne spună nici cât este ceasul, de frica unui eventual furt al acestuia.

În al patrulea rând, la nivel de club, niciodată echipele din România nu au avut atât de multe rezultate lamentabile cu echipe minuscule în cupele europene: Dudelange, Häcken, Lokomotiv Tbilisi, Laçi, HJK Helsinki, Ararat-Armenia, Balkani, Inter Club d’Escaldes, Shkendija, Shakhter Karagandy și probabil am uitat câteva. Tot mai des, echipe foarte mici ne elimină din Europa. Trebuie să trecem de trei-patru tururi până la faza principală, lucru care a devenit aproape imposibil.

Fotbalul românesc este la limita rămânerii în amatorism pentru totdeauna. Nu mai producem jucători, fotbalul intern este tot mai slab valoric și tot mai sărac, naționala noastră aproape că nu există, cluburile nu pot concura pe piața transferurilor cu cele din țările vecine, iar senzația generală este că totul este un hazard și o improvizație permanentă. Peste zece ani, o să mai batem la fotbal doar balticii, basarabenii și microstate precum Feroe, Malta, Gibraltar și San Marino. Cu toți ceilalți deja pierdem sau jucăm de la egal la egal, iar în câțiva ani vor ajunge să ne depășească, pentru că ei cresc, învață, luptă și investesc, în timp ce noi știm doar să facem circ.

Fotbalul românesc își merită soarta.