Adauga un comentariu
·
20:41 15/02/2025
Iarăși cornere și lovituri libere batute aiurea, pase simple de 5m în adversar...
Ni s-o fi urcat la cap playofful?
Dinamo a remizat vineri seară la Botoşani cu scorul de 1-1 după un joc care, în alți ani, ne-ar fi adus o înfrângere cu 4-0, rezultat pe care l-am pătimit de două ori pe meleagurile lui Eftimie. Aceasta este principala schimbare la club, merit absolut al lui Kopić, prin care am trecut de la statutul de candidată certă la retrogradare la cel de echipă fruntaşă în clasament.
Dinamo a devenit o echipă capabilă să supraviețuiască propriului joc mediocru, culmea, fiind echipa cu cele mai puține înfrângeri din campionat. Apărarea nu funcționează grozav, nu există nicio extremă stânga în competiția autohtonă care să nu-l întoarcă pe Sivis ca pe clătite, de asemenea, în centru facem cadouri destul de frecvent, fie prin gafele lui Golubović până nu demult, fie prin pase greşite la ieşirea cu mingea pe jos, cum a fost ieri cazul la Gnahoré, fie prin lovituri de pedeapsă acordate de stângăcia în intervenții a masivilor noştri fundaşi togolezi.
Atacul nostru nu este unul chiar atât de bun ca volum de goluri marcate cum am putea crede, în ultimele 14 meciuri oficiale am marcat un total de doar 13 goluri, reuşind doar cu Slobozia şi Iaşi să înscriem mai mult de un gol, cu toate astea, nu am pierdut niciunul dintre aceste 14 meciuri şi suntem liderii interimari ai campionatului.
Mai mult decât atât, Dinamo nu prea mai transferă nimic, cu toate că dinspre conducere vin declarații pompoase, promisiuni şi vorbe aruncate în vânt în sens amplu, noi am adus în această iarnă un jucător de la Oțelul datorită crizei interne de acolo şi o rezervă nefolosită de la Rijeka, echipă care s-a chinuit îngrozitor s-o elimine din Europa pe Corvinul vara trecută.
Perica, cu toate că are peste 1.90m, nu a câştigat aseară niciun duel aerian, chiar şi când jocul nostru după intrarea lui pe teren a fost tocmai aruncatul de mingi înalte în față.
Să nu uităm şi de extrem de frecventele indisponibilități trecute şi prezente de la echipă: Golubović, Boateng, Homawoo, Opruț, Abdalah, Selmani şi Politic au fost cu toții indisponibili etape bune dim diferite motive, cu toate astea, Dinamo a rămas sus pe tot parcursul sezonului. Cum a fost posibilă o asemenea desfăşurare a evenimentelor? Am următoarele explicații, le aştept şi pe ale voastre.
Primul, eficiența la finalizare. Dinamo are unul dintre cele mai bune procentaje în raportul de şuturi pe poartă necesare pentru a marca... probabil din toată Europa. După meciul cu Craiova terminat 2-1 pentru noi în toamnă, Dinamo avea 18 goluri înscrise în campionat dintr-un total de 25 de şuturi trimise pe poartă, atunci am încetat să le mai număr, dar statistica a continuat probabil într-un ritm similar, greu de crezut că la fel de bun, dar atipic de favorabil, în orice caz. Mereu reuşim să ne cream 2-3 ocazii pe meci, avem valoare suficientă pentru asta, ceea ce ne face diferiți comparativ cu alți ani este acest procentaj de reuşită absolut formidabil.
Doi, Roşca. Tânărul nostru portar a intrat într-o perioadă în care cu Golubović primeam gol practic meci de meci, de atunci însă noi am primit doar 4 goluri în 12 meciuri oficiale în toate competițiile. Cifrele înainte/după promovarea sa ca titular par a fi de la două echipe diferite, nu doar asta, cifrele excelente la golurile primite au coincis cu perioada în care ofensiva noastră a dat un randament mult mai slab ca la început de sezon. Fără această îmbunătățire defensivă am fi pierdut extrem de multe puncte. Personal, nu cred că s-a îmbunătățit apărarea cu totul, sunt aceiași oameni cu excepția portarului iar greşelile nu au dispărut, dar am avut o serie de meciuri cu multe echipe mai “slabe” şi unele meciuri, cum a fost cel de la Craiova de acum 4 etape, în care Roşca a apărat mult peste ce ar fi reuşit Golubović.
Trei, mentalitatea. Dinamo nu se mai predă, nu mai vedem frică, lehamite, indisciplină, vedetism ieftin şi alte defecte recurente din anii trecuți. Echipa e unită şi continuă mereu să-şi facă jocul indiferent de scenariul partidei. Cu defectele pe care le avem, desigur. Lotul e limitat, dar aşa limitat cum este, Kopić l-a transformat într-o unitate de luptători combativi, lucru care ne face mult mai competitivi, cel puțin la acest nivel puțin exigent din Liga I.
Patru, nivelul scăzut al competiției. Care au fost meciurile în care am suferit cel mai mult sezonul acesta? Cele două derby-uri şi deplasările la Sepsi, Oțelul sau Botoşani. De ce? Pentru că aceste echipe au năvălit peste noi cu pressing agresiv împiedicându-ne să ținem de minge şi să jucăm ce ne place. În schimb, Petrolul, o echipă care a cauzat uriaşe probleme granzilor, cu noi nu a mişcat. De ce? Pentru că se baricadau în apărare, noi aveam toată posesia şi oamenii noştri de la mijloc puteau să combine foarte mult. Dinamo e foarte vulnerabilă jocului cu pressing agresiv, din fericire foarte puține echipe îl practică.
Dinamo va juca în play-off anul acesta, ne-am câştigat acest drept, dar echipa are multe lacune, dacă vrem să repetăm isprava şi anul viitor politica de transferuri trebuie să se schimbe mult în bine. Nu suntem aşa buni cum ne arată unele cifre, suntem la plecarea lui Kopić şi a 2-3 jucători distanță de a ne întoarce iar în subsolul clasamentului.
Am o singură nemulțumire legat de antrenor, fiecare tânăr care a avut oportunitatea să joace a făcut-o suficient de bine cât să nu pericliteze randamentul colectiv al echipei sau rezultatul, cu toate astea, minutele acordate lor au fost derizorii, chiar dacă unii dintre ei au arătat că pot fi peste media echipei, chiar dacă unii jucători au un randament modest sistematic sau în atac nu avem deloc viteză în benzi… niciodată nu o să aflăm ce pot tinerii dacă nu-i bagăm în teren şi ne-ar prinde foarte bine să mai avem 2-3 confirmați măcar pentru rolul de pretendenți la primul 11.
Acesta ar fi rezumatul unui sezon atipic de bun, ştim însă mai bine ca oricine că austeritatea asta imperantă pe termen lung duce la faliment negoițienesc, dacă vrem mai mult trebuie să investim mai mult. Antrenorul şi jucătorii şi-au făcut treaba, e rândul conducerii să ne scoată din insolvență acum în primăvară şi să facem transferuri mai serioase, asta dacă vrem cupe europene în 2026-27, trofee şi performanță.
Ah, era să uit, nici arbitrii nu ne mai tăvălesc ca în anii trecuți. Selmani are 11 goluri în campionat dintre care 8 sunt de la punctul cu var, cu 26 de meciuri jucate asta înseamnă aproximativ un 11m primit la 3 meciuri ca medie. Împotrivă avem vreo 3-4, mare diferență.
Mor de ciuda. Oile par echipă sa câștige europa league
