Adauga un comentariu
·
04:15 12/12/2020
Azi mi-am facut si eu abonament DDB. Am ezitat indelung pentru ca urasc sa fiu inselat, sa stiu ca undeva, e cineva care rade-n barba de naivitatea mea.
De cateva zile, insa, am realizat altceva: ca urasc si mai mult o lume fara Dinamo.
Am realizat zilele astea ca pentru mine, fotbalul e Dinamo! De cand am avut confirmarea faptului ca acest patetic urmas al lui Cervantes e o lichea si m-am gandit serios pentru prima oara ca Dinamo ar putea disparea, interesul pentru fotbal mi-a disparut complet. Pentru cateva zile, nu m-am mai interesat nici de UCL, nici de UEL, nici de marile campionate ale lumii si nici EA-FIFA20 nu m-a mai atras.
Pentru mine, fotbalul incepe si se termina cu Dinamo. Am certitudinea acum ca daca Dinamo va disparea, fotbalul va disparea pentru mine. Nu voi mai urmari nici un meci, niciodata.
Si inca o constatare. Pentru mine, Dinamo e tot ceea ce mi-a mai ramas din Romania. Dinamo a DEVENIT Romania. Sunt plecat de multi ani, casatorit cu o femeie de alta nationalitate, copiii nu-mi vorbesc romana, parintii-mi sunt morti si nu mai am nici o familie in Romania. Dinamo a ramas pentru mine Romania. Au ramas amintirile in care ma imbratisez cu tata la fiecare gol al acelui 6-4 din finala cupei. Cum tata incerca sa ma consoleze dupa golul lui Vialli, in minutul 90, desi si el suferea. Cum il criticam impreuna pe Halagian ca nu mai putea sa refaca acea echipa invincibila din primul an la noi si il injuram pe Vali Nastase dupa meciul cu Lazio.
Privind impreuna, cred ca cele mai frumoase momente pe care le-am trait cu tata au fost legate de Dinamo.
Pentru asta, mi-am facut abonament DDB. Cum as fi putut sa privesc in urma, sa stiu ca Dinamo a disparut si ca eu nu am incercat nimic? Cum as fi putut sa ma mai privesc in oglinda.
Mi-am luat si bilete in zona 7 la meciul cu CFR. De fiecare data cand iau bilete la Dinamo, seara, inainte de culcare, inchid ochii si imi imaginez ca sunt pe stadion, in dreapta baiatu-mi, in stanga tata, si ne bucuram impreuna de 15 000 de caini nebuni in jurul nostru si de 11 baieti care ne fac mandri in dreptunghiul ala verde. Stiu ca nu voi trai niciodata asta. Nu mai e posibil, tata nu mai e printre noi. Dar macar Dinamo imi permite sa visez frumos la asta. Daca dispare, nici macar visul asta nu o sa-l mai am.
De cateva zile, insa, am realizat altceva: ca urasc si mai mult o lume fara Dinamo.
Am realizat zilele astea ca pentru mine, fotbalul e Dinamo! De cand am avut confirmarea faptului ca acest patetic urmas al lui Cervantes e o lichea si m-am gandit serios pentru prima oara ca Dinamo ar putea disparea, interesul pentru fotbal mi-a disparut complet. Pentru cateva zile, nu m-am mai interesat nici de UCL, nici de UEL, nici de marile campionate ale lumii si nici EA-FIFA20 nu m-a mai atras.
Pentru mine, fotbalul incepe si se termina cu Dinamo. Am certitudinea acum ca daca Dinamo va disparea, fotbalul va disparea pentru mine. Nu voi mai urmari nici un meci, niciodata.
Si inca o constatare. Pentru mine, Dinamo e tot ceea ce mi-a mai ramas din Romania. Dinamo a DEVENIT Romania. Sunt plecat de multi ani, casatorit cu o femeie de alta nationalitate, copiii nu-mi vorbesc romana, parintii-mi sunt morti si nu mai am nici o familie in Romania. Dinamo a ramas pentru mine Romania. Au ramas amintirile in care ma imbratisez cu tata la fiecare gol al acelui 6-4 din finala cupei. Cum tata incerca sa ma consoleze dupa golul lui Vialli, in minutul 90, desi si el suferea. Cum il criticam impreuna pe Halagian ca nu mai putea sa refaca acea echipa invincibila din primul an la noi si il injuram pe Vali Nastase dupa meciul cu Lazio.
Privind impreuna, cred ca cele mai frumoase momente pe care le-am trait cu tata au fost legate de Dinamo.
Pentru asta, mi-am facut abonament DDB. Cum as fi putut sa privesc in urma, sa stiu ca Dinamo a disparut si ca eu nu am incercat nimic? Cum as fi putut sa ma mai privesc in oglinda.
Mi-am luat si bilete in zona 7 la meciul cu CFR. De fiecare data cand iau bilete la Dinamo, seara, inainte de culcare, inchid ochii si imi imaginez ca sunt pe stadion, in dreapta baiatu-mi, in stanga tata, si ne bucuram impreuna de 15 000 de caini nebuni in jurul nostru si de 11 baieti care ne fac mandri in dreptunghiul ala verde. Stiu ca nu voi trai niciodata asta. Nu mai e posibil, tata nu mai e printre noi. Dar macar Dinamo imi permite sa visez frumos la asta. Daca dispare, nici macar visul asta nu o sa-l mai am.
-
Acest comentariu este depublicat.
· 13:16 12/12/2020La fel simt si eu....ca dupa ce va disparea Dinamo imi va disparea o MARE parte din suflet...imi dispare ceva ce am iubit nebuneste de copil si va ramane un imens gol pentru tot restul zilelor care nu va putea fi umplut niciodata.
Voi trai cu povara asta pana in ziua in care ma vor manca viermii.
