29.08.2021
CFR Cluj - FCSB
Scor final 4-1

Au băieții ăia de la CFR un bătrânel cotat la 1,1 milioane euro. Deac îl cheamă. Ăla lider! Cota menționată e a unui vârstnic de 35 de ani.

Și ca să vedeți, cu ocazia asta, cam cât de complicată poate fi limba română și că asigur totuși câteva circumstanțe atenuante în vederea subiecților ce vor urma a fi descriși în cele ce urmează. Așadar, n-o să intru-n detalii tocmai complexe din punct de vedere gramatical, ci mai degrabă doresc să punctez slugărnicia. Și eu care credeam că s-a interzis sclavia...

"Potrivit normelor limbii române, în cazul numeralelor de la 1 la 19 (sau al celor care se termină în 1-19), dacă acestea sunt însoţite de un substantiv, prepoziţia de nu se foloseşte între cele două părţi de vorbire. Se va spune corect, de exemplu : doi copii, şapte caiete, unsprezece copaci, şaptesprezece cărţi, 119 steaguri, 1215 persoane etc. De la 20 în sus (cu excepţia numeralelor terminate în 1-19) folosirea prepoziţiei de este obligatorie : 20 de rânduri, 43 de găleţi,  125 de copii, 1423 de animale etc.
În mod similar, se va spune corect : Am cheltuit 5 lei/ Am cheltuit 50 de lei/  Am cheltuit 1457 de lei etc."

Asta ca să vadă jurnaliștii prezentului că, prin interes și respect față de "profesia" lor, pot să-și depășească nivelul cu un banal search pe Google. Dar suficient despre gramatică și lingvistică, fiindcă aș mai fi explicat și virgulele de mai sus, însă cu sintaxa frazei ar dura cam mult.

Aveam 23 de ani și m-am înscris la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, parte a Universității București. Mă gândeam să-mbin utilul cu plăcutul și să fiu boem în timp ce câștigam bani. Apoi am aflat că nici boem nu pot să fiu, dar nici cu banii nu prea merge treaba în jurnalism. Asta dacă nu cumva... Poate iei o șpagă pentru un articol la comandă? Sau poate ești extrem de bun, desigur.

"Domnul" Gigi Becali, cunoscut drept Războinicul Luminii pentru prieteni sau Ciobanul pentru dușmani, undeva prin 2004 a poposit prin "Inima culturii", orașul meu natal, Ianca. La vremea respectivă Steaua, acum FCSB, urma să aibă un meci la Galați. Fotbaliștii echipei creștine au coborât din autocar odată cu pauza de odihnă a șoferului. Ciobanul era pe post de escortă fără girofar în incinta habitatului său excentric Maybach. Pogorât și el în urbea de la marginea Bărăganului, a venit s-aducă lumină umililor fani ai acestui arhanghel deja preaslăvit de către presă. Un băiat prost ca noaptea, poreclit Șniț, s-a fericit pe viață când la atingerea sutanei moderne, apoi rostind faimoasa vrajă "dă-mi te rog bani, 'nea Gigi, ca să merg și eu la meci!", s-a ales cu minunea arhanghelului ovin și i s-a strecurat o bancnotă de un milion prin fața retinei de milog. De nerefuzat. Bine-nțeles că nu s-a dus la meci. C-o parte și-a cumpărat țigări, iar ce-a rămas a pierdut la păcanele.

Acest cioban guru autoproclamat, cu dare de mână și mai ales bolnav de atenție, după mai bine de 30 de ani de la Revoluție, cu R mare, reușește să-i aibă drept adepți pupători de cur pe atât de mulți oameni. Problema nu e cu cei ca Șniț, ci cu ăia care într-o teoretic presă liberă acționează exact ca băiatu' din poveste. Asta în 2021, nu în 2004. Această lipitoare suge atenția presei sportive din România de aproape două decenii. Vrea cineva să-mi spună că, deși în realitate nu-l suportă aproape nimeni, majoritatea jurnaliștilor îi ridică osanele din sinceritate și respect față de "profesie"? Vrea cineva să-mi spună că nevertebratele din mass-media nu sunt plătite direct de către cioban sau că nu scriu eventual la comanda redacției de care aparțin?

Făcând nici prima, dar nici ultima paranteză, gândiți-vă că fotbalistul Octavian Popescu are o clauză de 100 milioane euro. Clauză fixată prin contract de către "domnul" Gigi Becali. Să fac și mai facilă comparația, Cristiano Ronaldo a fost vândut către Juventus pentru 117 milioane. Claudiu Petrila, fotbalistul CFR-ului, nu are nicio clauză de reziliere. Probabil patronul echipei sale încă nu a devenit arhanghel. "Tavi" Popescu este cotat la 1,2 milioane, iar Petrila doar 550 de mii. Despre statisticile celor doi tineri fotbaliști, precum și locul ocupat de echipele acestora, puteți căuta și singuri. Pe scurt, pe plus Petrila.

Dar banii? Ei, dar ce putem spune despre bani? Ce putem spune despre vizualizările acestor tineri pe youtube? Ce putem spune despre numărul de articole din presă? Sau poate să discutăm despre numărul de interviuri acordate presei?
Cam multe întrebări retorice; știu. Dar vreau să devin exasperant precum subiectul, nu? Tot retoric. Care dintre ei va fi primul convocat la naționala mare? Sau care dintre cei doi va fi primul vândut cel mai probabil în Turcia pe câteva milioane?

Mulțumită presei aservite, sunt șanse enorme de-a vedea pus pe tarabă încă un băiat cocalar gelat, generația "gen", care va contribui și mai mult la scufundarea vasului de toaletă, încă iubitul fotbal românesc. Dacă mai există pentru cineva dilema privind îngroparea unui sport, ei poftim. Nu-n totalitate, desigur, dar procentele sunt imposibil de calculat. Tot băieții care au condeiul aleg ce promovează, pe cine, însă mai ales pentru cine. Jurnalismul sportiv în România a devenit o canapea a țațelor de sat. Un fel de "Poiana lui Iocan". S-a ajuns până la articole despre ce geacă și-a cumpărat un fotbalist și despre ce poze nud au mai descoperit jurnaliștii.

Asta e, băi tâmpiților, libertatea de exprimare pe care-au câștigat-o cu sânge niște martiri ai nimănui în '89? Cu ce scop odios de egoist vă mențineți locul cald pe scaun sau portofelele "dodoloațe"? De la politică pân-la mediul de afaceri aceeași cangrenă, că aici nu-i vorba doar de fotbal sau presa sportivă. Cum de altfel nu-i vorba doar de Petrila și Popescu, ei fiind niște simple exemple, niște analogii către o tradiție a pilelor și mulsului vacii de lapte ce zace-n naivii ce consumă brânza unui cioban. Și nici măcar de ciobani nu-i vorba aici, ci de cei ca el.

"E vina voastră c-ați promovat cretini", aviz rubriciștilor cu iz de Spiru Haret. Facultatea, nu personalitatea. Cât despre caracter și personalitate; o antiteză imposibilă paralelă cu principiile de bun augur. Și tot printre voi se află unii care deplâng regimul comunist, însă culmea e că tot voi, presarii, îl țineți încă viu și-i pâlpâie revista Flacăra în contul bancar al fiecăruia, ipocriților. Am ajuns să vedem în direct, în interviuri, pe prima pagină, de ani de zile continuu același incult 'nea Gigi. Ați făcut un exemplu dintr-un fanariot modern.

Același 'nea Gigi care, atunci când a candidat la prezidențiale, nici măcar nu a depășit 10% dintre voturile primului tur. Tot el apoi a declarat public faptul că le va lua înapoi casele construite persoanelor afectate de inundații. La nervi, de-acord, însă toate pomenile făcute strict din interes și doar în fața camerelor nu scuză complicitatea nimănui. Același 'nea Gigi, fost și potențial pușcăriaș, ce a ofertat jucătorii echipelor rivale, fără acordul cluburilor de care aparțineau, fără a fi tras la răspundere. Același care a fost condamnat și apoi achitat pentru sechestrare de persoane. Același măscărici care își înjură, jignește și umilește proprii angajați.

Toate astea într-un fotbal în care, junior fiind, intri în teren dacă plătesc părinții șpagă către antrenorii sau coordonatorii academiilor de care aparțin. Sau dacă ești foarte bun și n-au de-ales. Sau dacă vrea unul dintre ciobani să te scoată pe tarabă la vopsit. Cei ca Deac, care au realizat ceva pe spinarea lor și n-au vizitat CanCan-uri, încep a se ascunde-n urma anilor ce-au tot trecut. Vor veni din urmă niște cocalari precum Neicuțescu și Rici Grigore, ca să nu spuneți că sunt subiectiv și o evit pe Dinamo. Niște băieți care au prins și ei un interviu și-o pasă de gol, apoi devin frustrați că n-au salariu suficient de mare pentru a-și lua BMW și asistentă TV.

Eu am renunțat la jurnalism în momentu-n care tot asemenea imbecili incompetenți, însă cadre didactice, au decis să-mi programeze examenele în timpul săptămânii, iar cursurile-n weekend. Eu fiind student la distanță, că de mâncare-mi dădea locul de muncă, nu fabrica de jurnaliști . Gândiți-vă cu cine riscam să colaborez și să fiu coleg de muncă. Sau scriam probabil despre ce tricou și-a cumpărat Loredana. Ori despre "domnul" Gigi Becali, ca să nu mă dea afară șefu'. Facultate de jurnalism a cărei examen de admitere conținea greșeli gramaticale și de exprimare în cerințele celor 3 subiecte. Aceeași fabrică liniară și constrânsă în exprimarea liberă a studenților. Veșnic aceleași încurajări de copy-paste și mai ales veșnic aceiași profesori care te punctau suplimentar dacă le cumpărai cărțile lansate. Și totodată aceiași profesori care le-au scris cărțile în perioada detenției celor ca Becali, Borcea și Giovani pentru a le scurta pedepsele. Păi nu? Cineva trebuia să iasă mai rapid pentru a reumple golurile pecuniare din sufletele fițuicarilor de prin gazete.

Deci, întreb și eu de curiozitate, cam care-i diferența dintre tipul ăsta de jurnaliști și milogul Șniț?